*** 

Stau la masaCu parintii si cu rudele mele de sangeBem vin si cinstimMortiiReintalnireaSi FericireaCe va sa vinaMancam mancarea gatitaDe mame si de batranele intelepteCa si cand stomacurile noastres-ar umple de cunoasteresi nu ne-am razboi cu foamea.Mancam, mancam, mancamSunt sarmale cu frunza de varza proaspataE carne din “porcul nostru”Branza buna “nu cu e-uri”Supa de pui cu grasimeaCat banutzul“sa-ti bati copiii”Muraturi, pireu, snitele… 

La sfarsit ragaimPe ascunsCa sa fim bine crescutzi.Nici macar apa cu care Am bea un triferment Nu are pe unde sa mai intre in vintre.E plin.Sunt plina.Sunt satula. Satula de-a dreptul.Si cel mai mult imi vin inapoi:Intalnirile de familie.

De cateva luni bune am uitat ca detzin un blog.

La ce bun un blog, daca esti citit de prieteni doar, iar aceshtia sunt constientzi de felul in care iti circula rotitzele… nimic nou sub soare. e ca o scrisoare azvarlita ostentativ direct in strada, o scrisoare cu ganduri de tot felul, de care, pasa-mi-te, nu mai ai nevoie… intre timp stai la panda la coltz ca sa vezi reactziile celor care o gasesc. si o citesc. nu e asa?

Inside-out… Să-i atacăm cu propriile lor arme!